/fdata%2F1823972%2Favatar-blog-1034777440-tmpphpAS8mYA.jpg){kind=avatar}
/fdata%2F1823972%2F%2Favatar-user-1131609-tmpphphsaij8.jpeg){kind=avatar}
Omul desexualizat.
-------- gînduri în prag de 2009 --------
Marele salt evolutiv, saltul decisiv a fost făcut cîndva de mult, cînd pre-omul (odată ce a mîncat fructul interzis, fructul cunoaşterii) a descoperit sexualitatea. De atunci, el încearcă fără încetare să o înţeleagă ; sau, în pură tradiţie omenească, să şi-o însuşească.
|
Am putea spune că trăim într-o lume care îl respinge pe Dumnezeul patern, care iese de sub imperiul sexualităţii egalitare, care mai crede în maternitate, dar care se va vedea în curînd văduvită şi de această « ultimă idee ». O lume, deci, care va trebui să (îşi) găsească alte « libertăţi » pentru a-şi putea stăpîni propria libertate dezlănţuită şi deşuchiată.
|
In acest scop, aşa cum s-a întîmplat în neumărate alte cazuri de « înţelegere-însuşire », omul e gata să distrugă obiectul pe care « vrea » să-l cunoască ; e gata să (îşi) distrugă sexualitatea.
Hărăzită, se pare, a asigura supravieţuirea speiciei (în ce scop, rămîne de văzut), sexualitatea s-a auto-îmbogăţit, cine ştie de ce, devenind subiect sentimental, social, moral, filozofic, artistic, industrial, comercial, ştiinţific, societal.
La acest nivel, azi, la nivelul societalului, sexualitatea se goleşte de conţinutul său reproductiv şi, repede după aceea, de conţinutul său relational, social. Dacă pentru supravieţuirea speciei, sexualitatea încetează să mai fie necesară, multe din necazurile sentimentale, sociale, morale, etc., etc., pot fi evitate.
Rămîne de văzut ce facem cu această absenţă. Cu ce înlocuim sexualitatea, cu tot ceea ce, în bine sau în rău, îi datorăm acesteia ?
Spre ce ne îndreptăm -------- fără sexualitate ?
Cum va arăta omul desexualizat ?
