Nu e treaba mea, desigur, sa ma amestec în treburile interne ale României. De altfel, ma si întreb daca e cu adevarat treaba cuiva. Vreau sa spun : amestecul în treburile interne ale României.

Totusi, vois pune doua lucriri, în ceea ce se numeste « limba lui Eminescu ».

Intîit, cà legea nu atît a alternantei, cît a schimbarii e valabila si în România. Actualul presedinte si actualul guvern au stat suficient la putere. E momentul sa cedeze locul altora.

Privirile observatorului se îndreaptà întîi spre opozitie. Si ceea ce vede observatorul în cadrul acestei opozitii e aiurisant. PSD, un partid plin de indivizi certati cu legea si condusi de un personaj fara forma, s-a aliat cu PNL, un partid care într-o vreme îi cerea fostului rege sa candideze la presedintia republicii si care, actualmente e condus de un foeuts înca neterminat.

- O alianta imposibila.

Aceasta, pentru cei care au uitat ca în România nimic nu e imposibil.

Privirile observatorului se îndreapta apoi spre actuala coalitie. O coalitie mai mult decît democratica, întrucît principalul partenr al PDL-lui majoritar, e UDMR, partid bazat pe fundatii etnice, care articuleaza un discurs egal cu toate discursurile europene.

Observatorul – adica eu însumi, pe mine, ma – cum s-ar spune la scoala – îndrazneste sa se exprimle cu privire la schimbarea abosul necesara în viitorul apropiat.

Acest observator – eu însumi, pe mine, ma – se pronunta fara echivoxc pentru un tichet Macovei-Preda, sau invers, Preda-Macovei.

- Plus acest electron/specimen fara eticheta, care e Teodor Baconski.

Si cu asta, creasta !